Ținuturi legendare / Cetatea Záhkő - Zau de Câmpie, Bod

Conform legendelor legate de această localitate în apropierea satului prezent Zau de Câmpie, pe un munte se înălța cetatea Záhkő în care trăia un domn numit Záh împreună cu fiul său, Bod. Tata și fiul mergeau des la vânători. La o vânătoare Bod a rămas în urmă și a întâlnit-o pe fiica frumoasă a pădurarului. S-a îndrăgostit de ea îndată. 
Însă tatăl său a refuzat ca Bod să se căsătorească cu o fată mai săracă, sub rangul său, de aceea tinerii au fugit și s-au ascuns într-o casă din pădure. Záh nu numai că se ducea după ei, ci era atât de supărat, încât i-a lovit cu sabia pe îndrăgostiți. După un puțin timp și-a regretat fapta și s-a blestemat pe sine însuși – în urma cuvintelor magice cetatea s-a prăbușit, iar el a murit în lacul din apropiere. 

Cea mai semnificativă atracție turistică a micii localități situate pe malul pârâului din Câmpia Transilvaniei este castelul Ugron care a fost construită între anii 1909-1911 de către baronul Ugron István, diplomatul monarhiei austro-ungare, președintele Partidei Naționale Maghiare, curatorul Eparhiei Reformate din Ardeal. De-a lungul secolelor localitatea Zau de Câmpie, respectiv pădurile și câmpiile înconjurătoare s-au aflat în proprietatea unor aristocrați transilvăneni, precum familiile Ugron, Aczél, Bethlen, Bánffy, Csontos și Wass. 

Castelul construit pe baza castelelor medievale din Franța este caracterizat prin numerologie: acesta dispune de patru turnuri (ceea ce se referă la anotimpurile), douăsprezece intrări (numărul lunilor), patru balcoane (o lună are patru săptămâni) și cincizecișidouă de încăperi (un an are atâtea săptămâni). Nu mai este de mirare nici faptul că această clădire are 365 de geamuri – astfel domnul castelului se putea uita pe o fereastră diferită în fiecare zi a anului. 

Există și o poveste legată de construirea castelului: baronul Ugron a dorit s-o primească pe iubita sa, prințesa Rusiei, într-un mod elegant, de aceea l-a rugat pe împăratul Ferenc József să-i permită să pună monede de aur pe drumul între gară și castel. Însă împăratul își dădea acordul doar cu condiția ca aceste monede să fie așezate în poziție verticală, astfel încât nimeni să nu pășească pe chipul său. Astfel a eșuat planul lui Ugron – acesta nu și-a întemeiat o familie, nu avea copii și trăia singur în castel până la moartea sa din anul 1948. 
După aceasta castelul a devenit proprietatea statului. De-a lungul decenilor clădirea impresionantă a funcționat ca sanatoriu și orfelinat – în prezent poate fi vizitat de turiști. Lucrările de renovare a castelului încă nu au început. 
Sperăm că soarta castelului Ugron va fi diferită de cea a cetății Záhkő și că în câțiva ani turiștii îl pot admira pe acesta așa cum a fost odinioară. 

Acest website folosește cookies

Pentru furnizarea unui serviciu îmbunătățit folosim cookies. Vă rugăm să le acceptați pentru o utilizare mai bună a paginii. Mai multe informații aici: Politica de confidentialitate

background-image-for-checkout-overlay